Scurt istoric

Teritoriul comunei Hilișeu-Horea este situat în partea de nord al județului Botoșani. Comuna se învecinează : la Nord, comuna Pomîrla, la Est, comuna Ibănești și municipiul Dorohoi, la Sud, comuna Șendriceni, iar la Vest, comuna Dersca și frontiera cu Ucraina.

Satele componente ale comunei sunt următoarele: Hilișeu-Horea, Hilișeu-Cloșca, Hilișeu-Crișan, Ezer și Corjăuți.

Întemeierea comunei a început odată cu întemeierea satului Curt – astăzi Crișan pe moșia boierului Teodor Curt. Familia Curt era una dintre vechile familii de proprietari moldoveni. Boierul Vasile Curt (descendent a lui Teodor Curt) a construit în anul 1802 Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” în incinta proprietății sale. Casa proprietății Curt era despărțită de biserică  printr-un zid de piatră. Osemintele ctitorului se află sub piatra mormântului din pronaosul bisericii.

Așezarea Hilișeu-Crișan, fostă Hilișeu-Curt este una dintre cele mai vechi așezări atestate documentar pe harta județului Botoșani.

Fii acestor meleaguri au participat la toate marile evenimente din istoria neamului și aceasta este consemnată în izvoarele istorice. În ambele războaie mondiale, majoritatea bărbaților au participat la luptă și în fiecare sat există o listă destul de însemnată cu acești eroi căzuți.

La intrarea în cimitirul din satul Hilișeu-Crișan cât și în mijlocul satului se găsesc ,,CRUCI ALE EROILOR”  în amintirea celor căzuți pentru întregirea neamului, iar numele acestora se găsesc încrustate în piatră.

În satul Hilișeu-Crișan se găsesc două biserici: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” cu valoare de monument construită în anul 1802, Biserica ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” construită între anii 1997-2000  și capela care deservește cimitirul ctitorită în anul 1891 de către Gheorghe Dumitrescu.

Monografia Bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului”

Hilișeu-Crișan

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din parohia Hilişeu-Crişan a fost construită în anul 1802 pe cheltuiala boierului, stăpânul de atunci a moşiei V. Curt. Deasupra uşii de intrare, sub o serie de sculpturi florale, se află săpat în uşorul uşii „1902, mai 21”. Biserica îşi trage fiinţa de la un schit vechi de călugăriţe ce era pe vremuri aici, în mijloc de codru. Cine şi când s-a ridicat acest schit, nu se ştie. Biserica se află situat în câmp între Hilişeu-Horia şi Hilişeu-Crişan, la 2 km distanţă de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugăriţa”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostreţe are în interior plantaţie de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică se află clopotniţa. Corpul construcţiei este din zidărie de cărămidă,pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. Această clopotniţă este fondată de către Ana Curt, născută Berneasca, în anul 1832.
      În rând cu clopotniţa se află un monument cu caracter religios; pe un soclu de piatră se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri, în dreapta şi stânga pe coama zidurilor, chipurile apostolilor, figurile sculptate în piatră. Monumentul este în genul monumentelor similare din Apus şi poartă caracteristicile artei romanice. Corpul bisericii este format din bârne de lemn pe fundaţie şi soclu de piatră, în partea răsăriteană socului se ridică la 1,5m. Acoperişul în şarpantă, coama ţuguiată, cu poalele straşinei prelungite în afară la 1,5m pentru apărarea pereţilor. Deasupra neaoşului se înalţă o turlă de lemn decorativă. Biserica, deşi construită în 1802, face parte din tipul bisericilor moldoveneşti construite din lemn, dinaintea epocii decadente.
     Intrarea în biserică se face prin partea de miazăzi. Pridvorul este lucrat din bârne de stejar, uşa de la intrare lucrată din lemn de stejar, cu barda.
Pronaosul mic, despărţit de naos printr-o serie de stâlpi de stejar care susţin bolta, naosul dreptunghiular, ferestrele aşezate lateral şi la înălţime de peste 3 m, acoperişul naosului, boltă în plin centrul, forma fundului de corabie. Pereţii tencuiţi şi văruiţi, în pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Altarul despărţit de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei, are formă semicirculară, la răsărit, sus o fereastră în părţile laterale ale bisericii câte o uşă. În pridvor, pe uşorii uşii de intrare, se vede o sculptură originală făcută de meşterul respectiv: cinci rozete de ornament. Tot în pridvor se vede frumos sculptat acele figuri fantastice, ornamente frecvente la bisericile vechi „doi balauri”.
      În naos se află amvonul sculptat şi ornamentat cu icoane. Catapeteasma bisericii lucrată din lemn de tei este formată din şapte rânduri de icoane.
Icoanele sunt încadrate în coloane cilindrice cu baza şi capitelul frumos profilate, cu sculpturi vegetale, ramuri, frunze şi strugurei poleite cu aur. 
Icoanele sfinţilor sunt pictate în stil bizantin.
Strana Maicii Domnului cu icoana de argint are o inscripţie sus: „Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu”, iar jos: „Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica şi fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”.
      Deşi biserica nu are înfăţişarea bisericilor mari de catedrală, cu forme suple, totuşi prin podoabele sale, catapeteasma, icoanele, ba chiar şi prin forma ei modestă de bisericuţă veche, insuflă credincioşilor acea cucernicie de înaltă spiritualitate.
      Reparație capitală s-a făcut între anii 1968-1975 . 
      Reacoperirea bisericii cu draniță s-a făcut între anii 2003-2004.

Monografia Bisericii ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”

Hilișeu-Crișan

Biserica ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil “ din Parohia Hilişeu-Crişan , Comuna Hilişeu-Horia , Protopopiat Dorohoi , este situată în mijlocul satului , pe un loc înalt împrejmuit de pomi şi verdeaţă şi se poate vedea din orice punct al satului .

Datorită faptului că biserica veche se afla situată la marginea satului a devenit necesară construirea unei noi biserici în mijlocul satului spre a fi accesibilă tuturor enoriaşilor . De altfel acest proiect reprezenta un vis mai vechi al locuitorilor din satul Hilişeu-Crişan . Această dorinţă se va concretiza abia în primăvara anului 1997 când primarul de Rădăuţi , domnul Mihai Frunză – fiu al satului – împreună cu soţia domniei sale , doamna Silvia Gabriela Frunză , îşi exprimă intenţia de a zidi noua  biserică .

În vara anului 1997 , Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul oficiază slujba de sfinţire a locului unde urma să se zidească Sfânta Biserică . Turnarea fundaţiei s-a realizat în toamna anului 1997 . În anul 1998 se începe construcţia Sfântului Lăcaş care se va finaliza în toamna anului 2000 . Biserica s-a ridicat într-un interval scurt de timp datorită eforturilor domnului primar Mihai Frunză care a avut puterea de a aduna în jurul său oameni de bună credinţă care au contribuit la ridicarea bisericii . Alături de aceştia şi sătenii din satul Hilişeu-Crişan au contribuit după a lor putere – cu sume de bani şi mână de lucru – la construirea bisericii .

În toamna anului 2000 se termină construcţia Sfântului Lăcaş , inclusiv faţada bisericii şi pictura interioară .

Faţada bisericii este făcută în praf de piatră . Pictura a fost executată în tehnica ,,tempera” de către pictorii Costin şi Zenaida Racheriu . Aceştia au împânzit zidurile interioare cu o mulţime de sfinţi , care sunt redaţi în culori pastelate ş reale .

Iconostasul a fost sculptat în lemn de tei de un priceput meşter din Vicovu de Sus (Bucovina) , pe numele său Teodor Chifan , iar domnul Emil Ianuş din Rădăuţi a făcut crucea . Pictura icoanelor de pe iconostas a fost realizată de un tânăr pictor din Republica Moldova pe nume Victor Trocin.

Biserica a fost sfinţită în ziua de 24 septembrie 2000 de către Înaltpreasfinţitul Daniel , Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei şi  Înaltpreasfinţitul Petru de Bălţi .

Astfel cu ajutorul Bunului Dumnezeu s-a finalizat această sfântă lucrare spre pomenirea ctitorilor ei Mihai şi Silvia Gabriela Frunză şi spre bucuria şi mulţumirea sufletească a creştinilor din satul Hilişeu-Crişan .